ADN-ul şi rezonanţa magnetică

Procedeu pe care oamenii de ştiinţa îl cunosc preabine, pentru că au construit aparatură de investigaţie ce foloseşte acest principiu, cel al rezonanţei magnetice. Aceasta comunicare a devenit posibilă deoarece exista in jurul ADN-ului o structura cristalină care permite acest mod de transmisie a datelor. Structura şi filamentele de ADN constituie un intrument codificat. Partea de memorie se găseşte în structura cristalină, în jurul ADN-ului. Aceasta reprezintă integralitatea a ceea ce suntem, prin ceea ce e înscris în memoria lucrurilor. Ea include, de asemenea, memoria planului perfect al fiinţei omeneşti.

Dimpotrivă, codificările sau instrucţiunile necesare funcţionării acesteia nu se situează in aceasta structură cristalină, ci in cele 12 filamente ale ADN-ului, doua filamente materiale si zece filamente magnetice, pe care oamenii de ştiinţa nu le-au descoperit. Pentru a funcţiona, codificarile ADN-ului trebuie sa recepţoneze obligatoriu datele conţinute în învelişul cristalin. Exista, deci, o comunicare permanentă între cele douăsprezece filamente şi acest înveliş.

Cu titlu comparativ, putem considera că filamentele de ADN conţin softul care serveşte la funcţionarea corpului uman, iar invelişul cristalin, datele necesare funcţionarii acestui soft. Fără date, softul nu ar servi la nimic.

Informatii interesante mai puteţi găsi aici şi aici