"Cu toţii suntem oameni de ştiinţa, doar că nu ne dăm seama"

Posts tagged ‘Atlantida’

Punctual despre Atlantida

Despre Atlantida se ştie totul şi mai nimic. Mulţi dintre noi considerăm Atlantida ca fiind un mit, nu mă bag, fiecare cu părerea lui. Nu vreau sa demonstrez dacă da sau ba.

Pe mine m-a atras foarte mult ideea unei astfel de civilizaţii, o civilizaţie aproape perfectă, o civilizaţie  plină de tehnologie, o civilizaţie in care oricine beneficia de bunătaţile ştiinţei intr-un mod lipsit de abuzuri şi cu mare grijă pentru mediul inconjurător. Dar hai să nu mai lungim vorba, mai jos am trecut câteva rânduri care mi s-au părut mai interesante.

“Atlantida a fost cea mai evoluata formă de civilizaţie pe care o cunoscuse planeta voastră. Tehnologia era avansată, la fel spiritualitatea. Acestea erau, de fapt, indisolubile. Din nefericire pentru existenţa acestui continent, s-a produs un dezechilibru între energii, şi acest dezechilibru a provocat sfârşitul fatal al civilizaţiei atlante”    Anhydriss

 

Cu Potopul Universal se distruge continentul Atlantidei, are loc sfîrşitul civilizaţiei şi al nivelului de dezvoltare a rasei roşii. Teritoriul locuit de Atlantida era iniţial compus din şapte insule, care s-au scufundat ulterior in timpul unor cutremure de pamânt ce au durat circa trei milenii; cea mai mare dintre aceste insule, Poseidia, a fost cea care s-a scufundat ultima, în epoca Potopului.

Înainte de distrugerea completă, valuri migratorii uriaşe s-au abătut peste masele continentale, respectiv dincoace si dincolo de Atlantic, dînd naştere, in special, civilizaţiei egiptene, o civilizatie misterioasă care apare, e cazul s-o spunem, “dintr-o data”, tot aşa cum dăduseră naştere celorlalte colonii de civilizaţie din aşa-zisa “semi-luna fertila”(Egiptul şi Mesopotamia)

 

Atlantida a fost deci civilizaţia dominantă pe planetă până când, cum stă scris dialogul “Kritias” , “le-a ajuns acelor oameni natura divina”.

Platon însuşi explică ce vrea sa zică cu aceasta frază cam enigamtică: acei oameni(sau mai bine zis acea rasa) nu acordau multă importanţă dimensiunii materiale, ci practicau “virtutea”; se ştie ca prin acest termen grecii inţelegeau nu numai cele mai bune calitaţi umane, după cum se consideră in mod obişnuit, ci şi calea transcendenţei.

Când ceea ce este definit ca ca “esenţa lor divină”- adică acel element care-i punea într-o condiţie de transcendenţă – “a dispărut” , ei “au degenerat

Reclame