"Cu toţii suntem oameni de ştiinţa, doar că nu ne dăm seama"

Despre Atlantida se ştie totul şi mai nimic. Mulţi dintre noi considerăm Atlantida ca fiind un mit, nu mă bag, fiecare cu părerea lui. Nu vreau sa demonstrez dacă da sau ba.

Pe mine m-a atras foarte mult ideea unei astfel de civilizaţii, o civilizaţie aproape perfectă, o civilizaţie  plină de tehnologie, o civilizaţie in care oricine beneficia de bunătaţile ştiinţei intr-un mod lipsit de abuzuri şi cu mare grijă pentru mediul inconjurător. Dar hai să nu mai lungim vorba, mai jos am trecut câteva rânduri care mi s-au părut mai interesante.

“Atlantida a fost cea mai evoluata formă de civilizaţie pe care o cunoscuse planeta voastră. Tehnologia era avansată, la fel spiritualitatea. Acestea erau, de fapt, indisolubile. Din nefericire pentru existenţa acestui continent, s-a produs un dezechilibru între energii, şi acest dezechilibru a provocat sfârşitul fatal al civilizaţiei atlante”    Anhydriss

 

Cu Potopul Universal se distruge continentul Atlantidei, are loc sfîrşitul civilizaţiei şi al nivelului de dezvoltare a rasei roşii. Teritoriul locuit de Atlantida era iniţial compus din şapte insule, care s-au scufundat ulterior in timpul unor cutremure de pamânt ce au durat circa trei milenii; cea mai mare dintre aceste insule, Poseidia, a fost cea care s-a scufundat ultima, în epoca Potopului.

Înainte de distrugerea completă, valuri migratorii uriaşe s-au abătut peste masele continentale, respectiv dincoace si dincolo de Atlantic, dînd naştere, in special, civilizaţiei egiptene, o civilizatie misterioasă care apare, e cazul s-o spunem, “dintr-o data”, tot aşa cum dăduseră naştere celorlalte colonii de civilizaţie din aşa-zisa “semi-luna fertila”(Egiptul şi Mesopotamia)

 

Atlantida a fost deci civilizaţia dominantă pe planetă până când, cum stă scris dialogul “Kritias” , “le-a ajuns acelor oameni natura divina”.

Platon însuşi explică ce vrea sa zică cu aceasta frază cam enigamtică: acei oameni(sau mai bine zis acea rasa) nu acordau multă importanţă dimensiunii materiale, ci practicau “virtutea”; se ştie ca prin acest termen grecii inţelegeau nu numai cele mai bune calitaţi umane, după cum se consideră in mod obişnuit, ci şi calea transcendenţei.

Când ceea ce este definit ca ca “esenţa lor divină”- adică acel element care-i punea într-o condiţie de transcendenţă – “a dispărut” , ei “au degenerat

Anunțuri

Natura nu se întoarce niciodată înapoi în aceasta istorie. Ea goneşte mereu înainte, către mai complex. Ar poseda oare o memorie?

– Există un gen de memorie chimică, în sensul  în care o moleculă  este în acelaşi timp o formă si o informaţie pentru alte molecule. Aceste forme sunt complementare, ele se incadrează unele în altele, au afinităţi, se recunosc. Lumea moleculară este o lume a semnelor, chimia este limbajul ei. Anumite populaţii de molecule induc energia la distanţă, altele sunt proprii reproducerii, altele se izolează in apă sau atrag nori de electroni. Asta fac de exemplu pigmenţii. Ştiţi de ce este viaţa aşa de colorată ?

– Nu numai ca să arate bine, presupun…

– Nu numai. Un pigment este o moleculă care posedă electroni foarte mobili. Această caracteristică îi permite sa absoarba granule de lumină, fotonii, să emită anumite spectre şi, deci, să coloreze materia; dar ea favorizează in acelaşi timp construirea de lanţuri moleculare ce intră in componenţa viului. Pigmenţii organizează o chimie subtilă care nu necesită multă energie. Şi asta pentru că hemoglobina si clorofila au proprietatea de a intra in componenţa viului şi că sîngele este roşu, iar frunzele verzi.

– Frumuseţea inainte de toate… Lumea vie nu are cum sa fie cenuşie?

-Probabil că nu. Nici complet alba, nici complet neagră. Culoarea este strîns asociată cu viaţa.

 

Sursa: Cea mai frumoasa istorie a lumii – Joel De Rosnay, Yves Coppens, Hubert Reeves, Dominique Simonnet 

 

Prima dată când am pus mâna pe această carte(Apocalipsa 2012, Lawrence E. Joseph), mi-am zis: alt fanatic care pe lângă faptul că o să puncteze câteva preziceri mayaşe, o să  condimenteze imaginea apocalipsei şi cu nişte „drăgălaşe” descrieri ale chinuitoarelor mijloace prin care putem pieri de pe faţa Terrei. Ei bine, m-am inşelat parţial. Autorul, cu un simţ al umorului bine dezvoltat, a descris ştiinţific, elegant şi chiar sentimental cam ce ne aşteaptă prin 2012.  Vă las acum in compania unui mic rezumat trasat de către autor:

Teza acestei cărţi susţine că anul 2012 va fi unul de răscruce, poate catastrofic, poate revelator, într-o măsură nemaiîntâlnită încă în istoria omenirii.

1. Profeţiile antice mayaşe, bazate pe două milenii de meticuloase observaţii astronomice, sugerează că data de 21.12.2012 va marca debutul unei noi ere, însoţite – ca orice naştere – de sânge şi de suferinţe, dar şi de noi speranţe.

2. Din anii 1940 şi mai cu seamă după 2003, Soarele se comportă mai turbulent decât oricând, de la rapida încălzire globală care a încheiat ultima eră glaciară, acum 11 000 de ani. Fizica solară confirmă că următorul maxim al activităţii Soarelui, la un nivel-record, va surveni în 2012.

3. Furtunile solare au un corespondent în cele care survin pe Pământ. Uraganele Katrina, Rita şi Wilma, din 2005, au coincis cu una dintre cele mai furtunoase săptămâni din istoria documentată a Soarelui.

4. Câmpul magnetic terestru, scutul nostru împotriva radiaţiilor solare periculoase, a început să slăbească, fisuri de dimensiunile Californiei apărând ici şi colo. O inversare a polilor magnetici tereştri, în cursul căreia această protecţie ajunge aproape de zero, este posibil să survină curând.

5. Geofizicienii ruşi consideră că sistemul solar a pătruns într-un nor interstelar de energie, care energizează şi destabilizează deopotrivă Soarele şi atmosferele tuturor planetelor. Ei estimează că dezastrul produs de ciocnirea Pământului cu acest nor se va produce cândva între 2010 şi 2020.

6. Fizicienii de la Universitatea California din Berkeley, care au descoperit că dinozaurii şi circa 70 la sută din totalul speciilor de pe Terra au dispărut în impactul planetei cu o cometă sau un asteroid acum 65 de milioane de ani, susţin cu un nivel de certitudine de 99 la sută că vremea pentru o nouă astfel de megacatastrofă a venit deja.

7. Supervulcanul Yellowstone, care erupe cu consecinţe dezastruoase la fiecare 600 000–700 000 de ani, se pregăteşte să se manifeste din nou. Cea mai recentă erupţie de o magnitudine comparabilă, care a survenit la Lacul Toba, în Indonezia, cu 74 000 de ani în urmă, a şters de pe faţa pământului peste 90 la sută din populaţia de atunci a lumii.

8. Filosofiile orientale precum I Ching Cartea Schimbărilor – şi teologia hindusă, dar şi o gamă diversă de credinţe populare, par a susţine momentul 2012 ca dată a sfârşitului.

9. Cel puţin o interpretare autorizată a Bibliei prezice că Pământul va fi distrus în anul 2012.Mişcarea pro-Armaghedon a musulmanilor,creştinilor şi evreilor tinde să precipite această bătălie a sfârşitului lumii.

10. Să aveţi o zi plăcută!

Poza luată de aici

Eclipsa

Premiul de excelenţă a fost câştigat de robotul proiectat pentru culegerea  căpşunelor. Acesta are două camere, astfel încât să poată detecta poziţia 3D a fructelor, culoarea şi mărimea.  Timpul necesar de verificare şi culegere a unui fruct este de 9 secunde.

Procedeu pe care oamenii de ştiinţa îl cunosc preabine, pentru că au construit aparatură de investigaţie ce foloseşte acest principiu, cel al rezonanţei magnetice. Aceasta comunicare a devenit posibilă deoarece exista in jurul ADN-ului o structura cristalină care permite acest mod de transmisie a datelor. Structura şi filamentele de ADN constituie un intrument codificat. Partea de memorie se găseşte în structura cristalină, în jurul ADN-ului. Aceasta reprezintă integralitatea a ceea ce suntem, prin ceea ce e înscris în memoria lucrurilor. Ea include, de asemenea, memoria planului perfect al fiinţei omeneşti.

Dimpotrivă, codificările sau instrucţiunile necesare funcţionării acesteia nu se situează in aceasta structură cristalină, ci in cele 12 filamente ale ADN-ului, doua filamente materiale si zece filamente magnetice, pe care oamenii de ştiinţa nu le-au descoperit. Pentru a funcţiona, codificarile ADN-ului trebuie sa recepţoneze obligatoriu datele conţinute în învelişul cristalin. Exista, deci, o comunicare permanentă între cele douăsprezece filamente şi acest înveliş.

Cu titlu comparativ, putem considera că filamentele de ADN conţin softul care serveşte la funcţionarea corpului uman, iar invelişul cristalin, datele necesare funcţionarii acestui soft. Fără date, softul nu ar servi la nimic.

Informatii interesante mai puteţi găsi aici şi aici